În culisele foamei
„În spatele acțiunii de a mânca se află de fapt niște emoții.”
Sunt șase tipuri de foame, iar 5 dintre ele sunt din categoria foamei emoționale. Cele 6 tipuri de foame sunt, foamea minții, foamea inimii, foamea ochilor, foamea nasului și foamea premenstruală. Așadar, atunci când suntem „la dietă” sau la un regim restrictiv și apare o foame nebună, care ne dezechilibrează de nu mai știm de noi, ar fi indicat să cunoaștem aceste tipuri de foame. Pentru că, atunci când suntem conștienți de ele, știm și cum să le contracarăm, și mai mult decât atât, le putem transforma în aliații vieții noastre. Dacă însă nu le cunoaștem, o să fim precum o frunză bătută de vânt, pentru că nu știm ce se întâmplă cu noi din punct de vedere emoțional și ne trezim mâncând compulsiv, și, odată sătui fiind, ajungem să ne întrebăm „de ce am făcut acest lucru?”.
Cu toate acestea, reacționăm diferit în funcție de contexte, atunci când suntem acasă ne redresăm mai ușor, atunci când vine vorba despre mediul profesional este necesar să învățăm cum să mâncăm inteligent. Prin acest mod mă refer la observarea modului în care ne hrănim și să observăm cum un aliment ne servește sau nu, de ce îl mâncăm? Pentru acest lucru este important să determinăm ce tip de foame avem. Căci sunt 6 tipuri de foame dintre care 5 sunt emoționale.
Singurul tip de foame real este cea nutrițională. Ea reprezintă etapa în care nu ai mâncat o perioadă lungă de timp iar corpul îți cere să te hrănești corespunzător. Acestui tip de foame, eu îi atașez și setea, asta pentru că de multe ori nu știm cum să identificăm setea, iar mintea noastră este într-o goană nebună de-a face diferite lucruri, iar noi nu știm cum să identificăm setea. În timp ce, de fapt, organismul ne spune că vrem apă, pentru că am uitat să ne hidratăm corespunzător și noi tindem să credem, în schimb, că ne este foame și începem să ronțăim. Pentru a identifica acest lucru, te invit să observi cum, după o masă principală, spre exemplu prânzul, după o oră și jumătate simți că ți se face foame: aici este garantat ca în peste 95% din cazuri este sete și nu foame, întrucât nu ar avea cum să îți fie foame după ce te-ai hrănit în mod corespunzător cu o masă completă, bogată în toți nutrienții necesari organismului. Soluția? Bea un pahar cu apă, așteaptă 2-3 minute și vezi dacă îți mai este foame ulterior.
Vedem și aici importanța unei stări de prezențe bine dezvoltate, pentru că, în lipsa traducerii corecte a stării interioare, din comoditate, ajungem să apelăm la diverse ronțăieli rapide care vin cu supraalimentarea, un număr în plus de kilograme, dar și cu frustrare și judecată de sine.
Foamea minții intervine inclusiv atunci când te plictisești, atunci când vizionezi un film. De asemenea, atunci când ești foarte stresat, obosit, chiar și atunci când toată ziua ai făcut orice altceva și pentru tine nimic, iar seara după ce ți-ai dat sufletul pentru orice altceva, și nici măcar puțin pentru tine, mintea începe să îți bată la ușă și să își ceară drepturile. Privind din acest unghi, mâncarea avută drept recompensă, avem tendința să mâncăm necontrolat.
Foamea nasului/Foamea olfactivă arată cam așa: ai plecat dimineața la serviciu, ai mâncat un mic dejun complet iar pe drumul care duce spre serviciu dai de o patiserie unde simți mirosul de ceva bun care te ademenește, tocmai pentru că ție îți place foarte tare. În cazul acesta, drept consecință, te îndrepți spre patiserie precum roboțelul pentru a cumpăra acel produs, pentru că ți-a venit foamea instant. Acest lucru se datorează faptului că mintea conștientizează faptul că ție îți place acel produs, fie că vorbim despre cozonac, merdenea, gogoși glazurate etc. Doar simțindu-le mirosul, ți se face „foame”, timp în care instant creierul crește aciditatea în tubul digestiv, creând astfel senzația de foame, care ulterior determină achiziția produsului alimentar. Soluția aici? În cazul acesta poți combate acest fenomen conștientizând ul din timp și evitând achiziționarea produsului, bând și două trei guri zdravene de apă. Dacă, chiar și așa, nu reziști tentație, mergi și achiziționezi acel produs, rupe o bucățică mică din el și savureaz-o cu tot sufletul, iar cu restul de 95% din produsul respectiv poți face un om al străzii fericit sau chiar un animăluț de pe stradă. Cu siguranță vei întâlni pe cineva care are nevoie să mănânce ceva.
Foamea ochilor sau cea vizuală se activează atunci când, spre exemplu, te afli la restaurant, tocmai ce ai mâncat un prânz copios, complet sănătos, doar că, dintr-o dată, apare pe lângă tine un chelner care trece cu ceva dulce, care te atrage tocmai prin faptul că arată nemaipomenit, dar și că îți face plăcere. Cu toate astea, tu ești sătul. Creierul preia informația, crește aciditatea în tubul digestiv iar în felul acesta reacționăm, comandăm și trecem prin etapa de supraalimentație.
Foamea inimii, care este și cea mai periculoasă dintre toate, este acel tip de foame care duce anumite persoane până în stadiul de obezitate morbidă și care în acest stadiu ajung să piardă lupta cu viața. Acest lucru este consecința faptului că simt în interiorul lor un gol, gol pe care au tendința să îl umple cu mâncare. În această etapă, de umplere a golului cu mâncare, se suprimă senzația de gol, dar acest lucru se întâmplă doar pentru o scurtă perioadă de timp. De cele mai multe ori, aceste goluri se nasc în mica noastră copilărie, întrucât primii 7 ani de acasă sunt cei mai relevanți pentru viața noastră de adulți, fiind o perioadă de dezvoltare a creierului Delta-Theta. Este perioada în care venim cu creierul gol, iar toți oamenii influenți din viața noastră vin și încep să instaleze diferite programe mentale în interiorul acestuia. În perioada aceasta sunt 4 emoții principale pe care noi ar trebui să le primim și să le integrăm si să simțim profund faptul că ele ne-au fost livrate. Anume: iubirea exprimată, acceptarea, aprecierea și validarea. Dacă cel mic nu primește în mod constant și exprimat gama aceasta de emoții, el pornește la drum cu un gol interior și cu acest program de insuficiență, program care se va derula toată viața în mod inconștient. Acest fapt se traduce în viața adultului ca tentativa de a demonstra perfecțiunea, de a căuta iluzia autosuficienței. Lucru care, ulterior, determină inconsecvența de a menține un lucru perceput sănătos și care aduce cu sine tendința de a umple acel gol cu mâncare. Astfel că, toată austeritateam asupra corpului nostru și a modului în care percepem etapele prin care trecem, provine din acel fir roșu al copilăriei.
Așadar, foamea inimii este cea mai periculoasă iar pentru a o putea combate e necesar să redevenim o prioritate în viața noastră. Să ne acceptăm cu tot ce am făcut până acum, să ne deschidem inima față de noi, să reaprindem flacăra iubirii de sine, să ne respectăm cu adevărat, prin alegerile pe care le facem, și să punem preț pe viața noastră, fiind recunoscători că am deschis ochii.
Foamea premenstruală, specifică doamnelor și domnișoarelor, se referă la faptul că sunt anumite dezechilibre hormonale în acea perioadă, care vin și cu carențe în organism de minerale, în special de crom și magneziu, de obicei, apare senzația de pofta de ciocolată (ea conținând crom și magneziu). Cu toate acestea, e în regulă să greșim, iar un aspect important îl constituie conștientizarea și ancorarea în prezent. Acestea ne salvează mult mai mult, pe toate cele trei planuri CORP-MINTE-SUFLET, decât a reacționa conform unei alegeri din impuls.
Să reflectăm la faptul că mâncarea nu este doar pentru corp, ea este și pentru minte și inimă, iar totul depinde de modul în care ne hrănim, fie o facem pe pilot automat, precum un roboțel, fie o facem dintr-o zonă conștientă și asumată. Acest lucru reprezintă o cu totul altă zonă de acționare, pentru că în felul acesta, îți demonstrezi că doar tu ești în controlul vieții tale, nu subconștientul, care preia cârma deciziilor tale.
E esențial să începem să construim lanțul micilor victorii iar aceste lucruri determină combaterea stării de neputință.
