Intermittent Fasting este un concept modern preluat de la un cercetător de origine japoneză, care a și luat un premiu nobel. Acesta, timp de 25-26 de ani, a documentat procesul de autofagie. Acesta reprezintă tot ceea ce se petrece la nivel autofagelar, adică capacitatea de autodetoxifiere a organismului nostru la nivel celular.
La nivelul celular, se găsesc o serie de lizozomi care au nevoie de circa 12 ore de pauză alimentară, adică de fasting, ca ei să se trezească (ei fiind în stare latentă) iar în momentul în care ei s-au trezit, încep să facă autofagia celulelor, hrănindu-se cu reziduurile.
Cel mai cunoscut tip de intermittent fasting este de 8 cu 16. Timp în care 8 ore mănânci și 16 ore faci pauză. Mai este și 10 cu 14, timp în care 10 ore mănânci și 14 ore faci pauză. Este important să iei în calcul faptul că lizozomii au nevoie de 12 ore până să se activeze, și de încă 2-3 ore în care să lucreze.
Cu toate acestea, acest tip de alimentație a fost deturnat de la scopul său inițial și a devenit o modă ușor distructivă. Am ajuns să ne hrănim în mod necorespunzător. Făcând acest lucru, noi nu ținem postul intermitent, ci ne îmbuibăm organismul cu hrană nesănătoasă, nepermițând organismului să-și facă treaba eficient.
Postul intermitent este un concept sănătos atâta vreme cât este ținut cu alimente curate.
Cu hrană echilibrată, din punct de vedere al crononutriției. E important și când mănânci. Atunci când încerci să faci un post intermitent cu o alimentație necorespunzătoare, cu junk food, alimentație pro-estrogenică (care dezvoltă grăsime viscerală, atât pe organele interne, cât și în interiorul nostru) acest proces devine un act de sinucidere asistată.
Postul intermitent este un proces prin care sporim și mai mult stilul nostru de viață sănătos. Nu este ceva ce repară organismul, ci este un sistem de autodetoxifiere.
Astfel că, nu este o soluție minune, ci un obicei sănătos susținut prin alegeri asumate și conștiente făcute de noi.
